Unele melodii

     Sunt unele melodii care te fac sa traiesti senzatii pe care nu crezi ca esti capabil ca le-ai putea trai. Sau pe care nu le-ai trait pana atunci cel putin.
     Sunt unele voci care iti ating sufletul si il fac sa se dezveleasca de orice strat. Te ating pana in cel mai profund punct, si la final te lasa devastat, ca si cum tocmai ce te-ai intors din cea mai periculoasa aventura a existentei tale.
     Sunt unele melodii care te fac sa uiti de tine, si sa devii altceva.
     Sunt unele melodii care te transporta intr-o alta existenta si iti dau ocazia sa traiesti in paralel.
                           

                           

How long since I've spent a whole night in a twin bed with a stranger 

His warm arms all around me? 

How long since I've gazed into dark eyes that melted my soul down 

To a place where it longs to be? 

All of your history has little to do with your face 

You're mainly a mystery with violins filling in space 

You stood in the nude by the mirror and picked out a rose 

From the bouquet in our hotel 

And lay down beside me again and I watched the rose 

On the pillow where it fell 

I sank and I slept in a twilight with only one care 

To know that when day broke and I woke that you'd still be there 

The hours for once they passed slowly, unendingly by 

Like a sweet breeze on a field 

Your gentleness came down upon me and I guess I thanked you 

When you caused me to yield 

We spoke not a sentence and took not a footstep beyond 

Our two days together which seemingly soon would be gone 

Don't tell me of love everlasting and other sad dreams 

I don't want to hear 

Just tell me of passionate strangers who rescue each other 

From a lifetime of cares 

Because if love means forever, expecting nothing returned 

Then I hope I'll be given another whole lifetime to learn 

Because you gave to me oh so many things it makes me wonder 

How they could belong to me 

And I gave you only my dark eyes that melted your soul down 

To a place where it longs to be

Cum sa mori cu dreptatea in mana

       Dar daca mori cu dreptatea in mana,nu tot moarte se cheama?
       Cica daca vrei sa scri ceva trebuie sa iti faci un plan inainte. Poate de aia nu reusesc eu niciodata sa scriu nimic din ce imi propun. Si Camil Petrescu ne incuraja sa scriem ce simtitm, si sa nu editam nimic la o a2a citire. Sunt curioasa daca el a respectat treaba asta. Chiar acum ar trebui sa schimb titlul de exemplu.
       Tot timpul mi-am dorit sa scriu, sa fiu capabila sa astern pe hartie toata explozia de idei care se desfasoara in capul meu. Problema cu explozia de idei e, ca la orice alta explozie, ca e insotita de haos.
       Am vazut Melancholia  astazi, si am vrut sa scriu ceva pe tema asta, dar nu m-a lasat cu niciun sentiment revelator, astfel ca ma limitez la a spune ca a fost interesant. Am printat un comentariu de pe cinemagia de-al lui Mihnea Columbeanu pe care sa-l citesc, sa par si eu mai intelectuala, sa mai invat un cuvant nou, doua. Am invatat de exemplu diferenta dintre soft - SF si hard - SF. Defapt am invatat ca exista mai multe tipuri de Sf in primul rand. Soft SF-ul e acela centrat pe individualitatea si complexitatea unui personaj si nu pe exterior, iar toata chestia asta SF apare doar pentru a contura tema aleasa. Un soft Sf e Melancholia de exemplu, unde nu coliziunea celor doua planete e in centru, ci starile prin care trec cele doua surori si mai ales relatia dintre ele. Hard - SF-urile, spre deosebire de soft sf-uri,care sunt mai mult statice, sunt mai dinamice si prezinta actiunea propriu- zisa, ca 2012 de exemplu,care a fost o porcarie, dar asta nu conteaza. La Melancholia e interesanta atitudinea celor doua in fata mortii: daca Claire, cea "normala" este terifiata si nu stie cum sa reactioneze, Justine, cea neintegrata din punct de vedere social, este calma si asteapta linistita sfarsitul. Dar in postul asta nu vreau sa vorbesc despre Melancholia. Imaginile au fost foarte frumoase, totusi.
       Cand nu stiu ce nota sa dau unui film, pentru ca eu am cont pe toate siteurile astea cinefile, ma uit pe Rotten Tomatoes. Si atunci incep sa am mustrari de constiinta. Ma gandesc ca nu mi-a placut atat de mult incat sa-i dau 7, dar nici asa de putin incat sa-i dau 6. Mi se pare ca exista o diferenta de la cer la pamant intre 6 si 7.  Cand dau cate o nota unui film, unui comentariu sau unei carti ma simt in centrul universitului. E o senzatie faina. De aia poate meseria de profesor mi se potriveste. Spuneam de Rotten Tomatoes : iti poti da seama cu usurinta ce filme plac acolo si ce filme nu plac. Si de multe ori, filmele care plac sunt al naibii d eplictisitoare, dar sunt foarte interesante si nu poti sa le dai sub 8. Stii genul ala de filme, care te-au plictisit infiorator, dar au avut un subiect asa de interesant si de original incat ai comite o crime daca le-ai depuncta prea mult. Plus ca doar nu vrei sa-ti sara toata lumea in cap ca nu ai inteles filmul! The Tree of Life de exemplu. Prima parte cel putin e al naibii de plictisitoare, de multe ori m-am uitat pe tavan. Am obervat unele mici denivelari, niste jocuri interesante de umbre. Si e o senzatie calumea sa te uiti la jocuri de umbre de pe pereti cu o coloana sonora asa de frumoasa! The Tree of Life,ca si Melancholia  l-am vazut in 2 ture.
       Si asa am ajuns eu la subiectul despre care vroiam eu sa scriu acum 2 zile dar pe care l-am uitat 2 ore dupa ce mi-a venit ideea. Despre lungimea filmelor! oricat de faine ar fi unele,cand se lungesc prea mult incep sa te plictiseasca. Si mai ales daca sunt si statice! Am observat de exemplu ca dramele sunt foarte lungi. Oricat de slabe ar fi, e interzis ca o drama sa aiba sub 2 ore. E un fel de etica a filmelor, e imoral ca o drama sa aiba sub 2 ore. Lungimea dramelor in general e de 2 ore,2 ore jumate. Deja am repetat numarul 2 de 8 ori in ultimele randuri, numarul magic 2, de 9 ori acum.
       Braveheart de exemplu are 3 ore sau mai mult. As fi o mincinoasa sa spun ca nu m-am plictisit nici macar putin cand l-am vazut a7a oara, chiar daca e unul din filmele mele preferate . Un alt film care nu se mai termina a fost Batman ,ala cu Health Ledger. Cat le mai place sa se complice! Daca vreau sa ma uit la un film, unul din criteriile principale care stau la baza alegerii filmului e durata. Tot ce tine mai mult de 2 ore aman pentru alta data. Imi plac filmele care tin 90 - 100 de minute. Am gasit unul care tine 77 de minute, cred ca in seara asta ma uit la el! Cum ar trebui sa se desfsoare discutiile:
" La ce te uiti deseara?"
" La un film."
" La ce film?"
" La unu' care sa tina mai putin,mi-am descarcat eu ceva ".

       A, da, si nu-mi plac lucrurile prea lungi. Cartile prea lungi devin plictisitoare. Postarile prea lungi devin plictisitoare. Poate nu chiar plictisitoare, dar doar daca le vezi iti transmit o stare de plictis. Acestea fiind spuse, sunt sigura ca nimeni nu va citi ce am scris.

Muzica azi

     Stiti ce nu-mi place la muzica de astazi?Ca nu inseamna nimic.Nu are nicio insemnatate.Inainte ( in special in anii '60,'70),oamenii cantau pentru ceva,cantau pentru un scop,pentru o idee.Arta era mai presus de orice,si oamenii aia traiau din arta.Acum,trebuie sa canti bine,sa arati bine,sa faci spectacol pe scena - trebuie sa fi entertainer.Trebuie.Atunci nu trebuia sa faci nimic.Atunci tu hotarai ce trebuie.Muzica acum e doar ceva comercial,dar cand o asculti nu simti nimic.In regula,poate suna bine.Si ce?Muzica obisnuia sa fie ceva mai presus de auditiv,mai presus de vizual.Muzica era asociata cu revolta,cu aspiratia,cu dorinta de a-ti depasi limitele,cu dorinta de a arata lumii ideea ta.Acum cu ce asociem muzica?Muzica asta pe care o ascultam in club : "Mamaaa,ce bine suna!".Cu nimic.Poate cu un sentiment.Si ce?Cu ce ne diferentiaza sentimentele de restul?Toti oamenii au sentimente.Asta nu ne face speciali.
     Poate pentru ca traim intr-o perioada atat de linistita,in care totul devine monoton si noi devenim monotoni,si suntem atat de lenesi incat nu mai vrem sa schimbam nimic.Si pentru ca cantaretilor nostri nu le mai pasa de arta,ci de bani,de faima,de apreciere si acceptare.Nimeni nu incepe sa cante pentru o idee,ci doar pentru ca au voce,pentru ca le place muzica : "Muzica e viata meaaa ! ". Si ce viata monotona...Suntem tineri.Ne place sa mergem in cluburi,sa ascultam muzica,si sa dansam.Si inainte era asa,dar inainte muzica era asociata cu gandirea,cu simtirea,cu ideea.Acum nici macar nu mai conteaza versurile,nu au absolut nicio importanta.Cum sa aibe vreo importanta?Sunt toate lafel de monotone,nici nu conteaza ce spun.
     Muzica era mai mult decat muzica,mai mult decat versuri,era o parere,era un mod de viata.Acum nu conteaza ce muzica asculti,oricum faci aceleasi lucruri ca toata lumea,ai aceleasi parerei si acelasi nemultumiri ca fiecare - globalizare!E de ajuns sa cante niste rapperi necunoscuti de printre blocurile gri despre mizerie,si oameni saraci,si stat corupt,ca toti sunt de acord cu ei,si incep sa se revolte,asa-i?Ne revoltam,cum e posibil una ca asta?!Dar cei care incep revolta o duc bine,si nu sunt saraci cum vor ei (sa nu) sa para.Nu vin cu nicio idee noua,originala.Se bazeaza pe efectele globalizarii.Si atunci ne credem revolutionari,asa-i?Halal revolutionari.Suntem patetici.Nu avem ceva cu care sa ne identificam.Muzica ar trebui sa porneasca din dorinta de a schimba ceva,de a fi diferit.Nu ar trebui sa te intalnesti cu dorinta asta odata ce ai cariera bine pusa la punct.Asta e mama falsitatii.
     Si unii mai suntem nostalgici...Ascultam hipiotii aniilor '60,glamul anilor '70,new wave-ul anilor '80,grunge-ul anilor '90 si incepem si noi sa ne credem revolutionari.Dar doar cu vorbele.Vreau sa se intample ceva!Vreau sa se intample ceva!Vreau sa simt ca generatia mea a facut ceva. Crime,droguri si alcool exista dintotdeauna,televizorul doar le pune in prim-plan acum.Analfabetismul lafel.Si violurile.Toata partea asta negativa accentuata de parinti si bunici,a existat tot timpul.Generatia noastra,1990,nu a facut nimic.Nici negativ,nici pozitiv.Suntem niste monotoni.
     Oamenilor alora nu le pasa daca ii asculta cineva,cantau pentru ei.Si EI erau multi.Adolescentilor nostri le e frica sa se identifice cu ceva.Le e frica sa strice monotonia,monotonia asta creata de parinti,de cei cu experienta.Ne este furata tineretea.De aia nu exista nici respect.Pentru ca diferentele dintre varste s-au sters.Adolescentul nu mai este adolescentul rebel al aniilor 60-70,care isi pierdea noptile in jurul focului de tabara,cantand despre pace,despre droguri,despre iubire,despre ura sau despre ce cantau ei acolo.Sau se bateau.Sau dadeau foc primariilor.Adolescentul de astazi face exact ce face si omul matur - asculta muzica de petrecere si face mici.Doar ca cu grupul lui.Dar ambele grupuri au acelasi comportament cand nu sunt prezente imbinari de varste.Si fata de 14 ani,si femeia de 40,necasatorite,isi pun poze in chiloti pe facebook ( bine,asta poate e un exemplu exagerat,dar ganditi-va : chiar asa e ).Se imbraca lafel,au aceleasi pareri despre viata,banii sunt cei mai importanti,distractia,etc.
     Unii ma acuza pentru ca am o oarecare admiratie pentru Lady Gaga - da,pentru ca m-a scos putin din monotonia lumii muzicale.Pe plan vizual,ma face curioasa.A avut curaj sa spuna ceva,si a venit cu o idee.Eu asta am vazut cel putin - pe langa bani,faima si premii,eu am vazut si o licarire de idee,care se chinuie sa iasa de acolo din fundul prapastiei...Am vazut o idee in fundul prapastiei.Si asta imi da speranta.Nu ma deranjeaza ca muzica pe viitor sa fie asa...dar va rog,faceti ceva!Muzica nu e facuta sa fie monotona.

Multumesc.

Metamorfozele lui Patratel

Ieri si azi am fost trainer.Pentru prima data ( si imi propun sa nu ma las).

In calitatea mea de trainer,am avut si unele dezamagiri - nu am putut sa ma implic in proiectele creative pe care le-am propus voluntarilor - astfel,ei au avut de realizat,in echipe,o poveste in care sa includa anumite cuvinte.Printre ele se numarau: corcoduse,zmei,Patratel,help line,monstri,abuz,report abuse,si ma rog,tot felul de chestii de genul.

Complexata fiind de faptul ca in minte imi rasareau tot felul de idei,si nu puteam sa le pun in practica,am sa-mi incep "povestea internauta" aici:

Metamorfozele lui Patratel

Patratel naviga linistit pe apele tulbure ale Internetului,departe de civilizatia salbatica din centrul orasului,sau de linistea utopica din padurile intunecate de prin partile alea.

Pe Internet Patratel era un tip perfect,gentleman,avea accent britanic,ochi albastri,1.83 si o iubita - Patratica.Ea,frumoasa ca Dulcineea...

Si,in timp ce discutau probleme existentiale,planuri de viitori si alte lucruri interesante despre constiinta proiectiva si categoriile subconstientului,lui Patratel ii vine o idee!Ce-ar fi sa se transforme in pirat?E cool,si faci rost de o gramada de chestii!De muzici,filme,de poze sau de carti.In calitate de pirat,te bati cu monstrii,cu pinguni,cu corcoduse,cu dinozauri sau cu veverite.Toata lumea stie ca corcodusul magic e pazit de pingunii dinozaurizati si de monstrii verzi cu veverite in spinare.

Deodata,totul se intuneca...deja au trecut 2 saptamani decand e pirat...cineva il ia de mana,si altcineva de picior,de barba,de urechi si il trage,si il trage.E dureros.

S-a facut dimineata.Patratel,intins intr-o balta de cerneala,se transformase in Rotunjel.Si a fost exilat.Ca era mai rotunjel,nu indeajuns de patratel.

" Helpline!Helpline!Helpline! "

Raspuns: "Report Abuse"

-Buna dimineata,Patratel!Ti-am pregatit niste ceai!

My Summer

Vara aceasta am reusit sa ma indragostesc de 2 lucruri:

-David Bowie

-Franz Kafka

• Prin iunie l-am cunoscut pe Bowie.M-am gandit ca are o voce faina,asa ca am descarcat "Greatest Hits".Mi-am dat seama ca absolut fiecare melodie de acolo e geniala asa ca i-am descarcat discografia.Si acum nu ma pot opri din ascultat.Ziggy Stardust,Starman,Space Oddity,Life on Mars,astea sunt doar cateva dintre melodiile pe care trebuie sa le ascult cel putin o data pe ora ca sa ma simt bine.Si daca se poate,cate un videoclip,sau un concert live;pentru ca David Bowie e genul de om care stie sa faca spectacol.

http://www.youtube.com/watch?v=G8sdsW93ThQ&feature=feedf

• In august,am citit Procesul,de Franz Kafka.Nimic nu avea logica,totul parea aruncat la intamplare.Am terminat cartea in 2 zile,si nu m-am grabit pentru ca as fi fost fascinata de continut,sau de intamplari,ci pentru ca pur si simplu nu aveam ce sa fac.Am fost oarecum impasibila pana in momentul cand am ajuns la ultimele pagini.Mi-am deschis ochii."Despre asta era vorba deci? D: GENIAL!" Am terminat cartea.Urmatoarele 3 zile le-am petrecut gandindu-ma doar la cartea asta si incercand sa pun cap la cap toate indiciile;si vreau sa o citesc din nou. VREAU KAFKA!

Old friends

Mentionez ca postul acesta nu are neaparat legatura cu titlul blogului.

Mi-am gasit agenda de acum 7 ani,agenda in care lipeam toate articolele din ziare ce aveau legatura cu Poli ( Poli Aek atunci ).Aveam zeci de ziare ingramadite in colturile camerei,si imi amintesc cum nu lasam pe nimeni sa se atinga de ele sau sa le arunce.

Poli acum 7 ani...sezonul 2003-2004.Cel mai remarcabil moment de atunci e infrangerea cu 1-8 cu Steaua.

Dupa fiecare meci,si inainte de meci luam asa zise "interviuri" rudelor si prietenilor prin care ii intrebam la ce se asteapta de la meci sau,daca interviul e luat dupa meci,ce parere au avut despre meci.Ce optimisti si entuziasti eram...si Poli era pe locul 8,chiar 9.Undeva,in josul unei pagini,am gasit un interviu cu Florin Batranu : "Eu zic ca ne-am indeplinit obiectul si am scapat de grijile retrogradarii [..] "...Grijile retrogradarii...si eram peste 40000 de oameni la meci.Si Steaua si Dinamo erau la 20 de puncte inaintea noastra,batandu-se pentru locul 1.

Si acum,an de an jucam in cupele europene,si suntem din ce in ce mai putini la stadion.Suntem continuu nemultumiti.Am uitat de vremurile in care veneam la stadion doar pentru a le arata "miticilor" cat de uniti suntem.Am uitat cum stateam cu ochii atintiti la televizor asteptand sa spuna ceva si despre echipa noastra - si spuneau,la sfarsit,intre stirile din lumea patinajului artistic.Ce mandri eram ca s-a vorbit de noi;acum,nu exista stire fara Poli si nici scandal lipsit de noi.

Primul meci la care am fost a fost meciul cu Petrolul,din 2002 - primul meci cu nocturne.Aveam 9 ani,si,tiunta de manuta,impreuna cu unchiul meu,am intrat pentru prima data in contact cu ceea ce se numeste fenomen sportiv,am vazut pentru prima data ce inseamna o galerie si am ramas uimita.Mi se parea ceva ireal tot ce se intampla acolo - toate urletele,toate strigatele disperate catre jucatori,fiecare bucurie la o pasa reusita si la gol.Si toate astea erau provocate de aia 11 pitici care jucau pe teren,si ca niste dumnezei,se jucau cu sentimentele celor ce-i inconjurau.Si Olimpul era stadion.

Astazi,nu stiu ce senzatie mai traiesc copiii mici cand intra pe un stadion - probabil nu e o noutate,exista FIFA defapt,de ce se mai vii la meciuri.

Din momentul acela,Poli,am pornit la un drum impreuna,plin de suisuri si coborasuri,plin de bucurie si tristete;si daca atunci am putut face fata la toate,acum de ce nu mai putem?Acum de ce,la fiecare infrangere,la fiecare pas gresit suntem nemultumiti si incepem prin a goli stadioanul?Am uitat asa de repede?

Si,muzica:

Mari enigme ale istoriei (11)

Francois Ravaillac

Probabil nu stiti cine este acest Ravaillac - va dau un raspuns si va spun ca este cel care l-a omorat pe regele Frantei Henric al IV-lea,in dupa-amiaza zilei de vineri,14 mai 1610.

Pana acum totul e in regula - nicio enigma,totul este clar si foarte bine precizat.Regele este omorat in trasura lui in timp ce astepta sa se elibereze strada,injunghiat de 2 ori cu un pumnal.Acest Ravaillac era un fanatic religios,care,nemultumit de masurile luate de rege in ceea ce priveste protestantii (reformele lui Luther,Calvin

) ,si,dupa cate va spune acesta la proces,auzea numeroase voci care ii sugerau sa-l omoare pe rege,se decide sa-si duca planul la bun sfarsit.

Misterul care inconjoara acest eveniment este: a actionat Ravaillac singur,sau a mai fost ajutat de altcineva?A fost un plan bine pus la punct de Biserica incat nici pana in ziua de astazi nu s-au gasit complici?

In urma ingrozitoarelor torturi la care a fost supus,Ravaillac nu a recunoscut sa fi avut complici,si a spus ca acest impuls a venit tot timpul de dinauntrul sau.Totusi,data fiind pozitia Bisericii Catolice,nu se exlude faptul ca aceasta sa fie vinovata morala a asasinatului - desi Ravaillac a anuntat mai multa lume,in special din cadrul Biseric

ii,de ingrozitoarele voci pe care le aude,nimeni nu l-a denuntat,sau nici macar nu a avut intentia sa il opreasca.

De asemenea,contele alaturi de care regele a calatorit in trasura il cunostea foarte bine pe Ravaillac,iar numeroase persoane din inalta societate stiau inca din dimineata zilei respective ca regele urma sa fie ucis.Se banuieste ca a fost implicate si regina Maria de Medici,cu care Henric alVI-lea nu avea o relatie prea buna.