joi, 19 aprilie 2012

Unele melodii

     Sunt unele melodii care te fac sa traiesti senzatii pe care nu crezi ca esti capabil ca le-ai putea trai. Sau pe care nu le-ai trait pana atunci cel putin.
     Sunt unele voci care iti ating sufletul si il fac sa se dezveleasca de orice strat. Te ating pana in cel mai profund punct, si la final te lasa devastat, ca si cum tocmai ce te-ai intors din cea mai periculoasa aventura a existentei tale.
     Sunt unele melodii care te fac sa uiti de tine, si sa devii altceva.
     Sunt unele melodii care te transporta intr-o alta existenta si iti dau ocazia sa traiesti in paralel.
                           

                           

How long since I've spent a whole night in a twin bed with a stranger 
His warm arms all around me? 
How long since I've gazed into dark eyes that melted my soul down 
To a place where it longs to be? 
All of your history has little to do with your face 
You're mainly a mystery with violins filling in space 

You stood in the nude by the mirror and picked out a rose 
From the bouquet in our hotel 
And lay down beside me again and I watched the rose 
On the pillow where it fell 
I sank and I slept in a twilight with only one care 
To know that when day broke and I woke that you'd still be there 

The hours for once they passed slowly, unendingly by 
Like a sweet breeze on a field 
Your gentleness came down upon me and I guess I thanked you 
When you caused me to yield 
We spoke not a sentence and took not a footstep beyond 
Our two days together which seemingly soon would be gone 

Don't tell me of love everlasting and other sad dreams 
I don't want to hear 
Just tell me of passionate strangers who rescue each other 
From a lifetime of cares 
Because if love means forever, expecting nothing returned 
Then I hope I'll be given another whole lifetime to learn 

Because you gave to me oh so many things it makes me wonder 
How they could belong to me 
And I gave you only my dark eyes that melted your soul down 
To a place where it longs to be

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Cum sa mori cu dreptatea in mana

       Dar daca mori cu dreptatea in mana,nu tot moarte se cheama?
       Cica daca vrei sa scri ceva trebuie sa iti faci un plan inainte. Poate de aia nu reusesc eu niciodata sa scriu nimic din ce imi propun. Si Camil Petrescu ne incuraja sa scriem ce simtitm, si sa nu editam nimic la o a2a citire. Sunt curioasa daca el a respectat treaba asta. Chiar acum ar trebui sa schimb titlul de exemplu.
       Tot timpul mi-am dorit sa scriu, sa fiu capabila sa astern pe hartie toata explozia de idei care se desfasoara in capul meu. Problema cu explozia de idei e, ca la orice alta explozie, ca e insotita de haos.
       Am vazut Melancholia  astazi, si am vrut sa scriu ceva pe tema asta, dar nu m-a lasat cu niciun sentiment revelator, astfel ca ma limitez la a spune ca a fost interesant. Am printat un comentariu de pe cinemagia de-al lui Mihnea Columbeanu pe care sa-l citesc, sa par si eu mai intelectuala, sa mai invat un cuvant nou, doua. Am invatat de exemplu diferenta dintre soft - SF si hard - SF. Defapt am invatat ca exista mai multe tipuri de Sf in primul rand. Soft SF-ul e acela centrat pe individualitatea si complexitatea unui personaj si nu pe exterior, iar toata chestia asta SF apare doar pentru a contura tema aleasa. Un soft Sf e Melancholia de exemplu, unde nu coliziunea celor doua planete e in centru, ci starile prin care trec cele doua surori si mai ales relatia dintre ele. Hard - SF-urile, spre deosebire de soft sf-uri,care sunt mai mult statice, sunt mai dinamice si prezinta actiunea propriu- zisa, ca 2012 de exemplu,care a fost o porcarie, dar asta nu conteaza. La Melancholia e interesanta atitudinea celor doua in fata mortii: daca Claire, cea "normala" este terifiata si nu stie cum sa reactioneze, Justine, cea neintegrata din punct de vedere social, este calma si asteapta linistita sfarsitul. Dar in postul asta nu vreau sa vorbesc despre Melancholia. Imaginile au fost foarte frumoase, totusi.
       Cand nu stiu ce nota sa dau unui film, pentru ca eu am cont pe toate siteurile astea cinefile, ma uit pe Rotten Tomatoes. Si atunci incep sa am mustrari de constiinta. Ma gandesc ca nu mi-a placut atat de mult incat sa-i dau 7, dar nici asa de putin incat sa-i dau 6. Mi se pare ca exista o diferenta de la cer la pamant intre 6 si 7.  Cand dau cate o nota unui film, unui comentariu sau unei carti ma simt in centrul universitului. E o senzatie faina. De aia poate meseria de profesor mi se potriveste. Spuneam de Rotten Tomatoes : iti poti da seama cu usurinta ce filme plac acolo si ce filme nu plac. Si de multe ori, filmele care plac sunt al naibii d eplictisitoare, dar sunt foarte interesante si nu poti sa le dai sub 8. Stii genul ala de filme, care te-au plictisit infiorator, dar au avut un subiect asa de interesant si de original incat ai comite o crime daca le-ai depuncta prea mult. Plus ca doar nu vrei sa-ti sara toata lumea in cap ca nu ai inteles filmul! The Tree of Life de exemplu. Prima parte cel putin e al naibii de plictisitoare, de multe ori m-am uitat pe tavan. Am obervat unele mici denivelari, niste jocuri interesante de umbre. Si e o senzatie calumea sa te uiti la jocuri de umbre de pe pereti cu o coloana sonora asa de frumoasa! The Tree of Life,ca si Melancholia  l-am vazut in 2 ture.
       Si asa am ajuns eu la subiectul despre care vroiam eu sa scriu acum 2 zile dar pe care l-am uitat 2 ore dupa ce mi-a venit ideea. Despre lungimea filmelor! oricat de faine ar fi unele,cand se lungesc prea mult incep sa te plictiseasca. Si mai ales daca sunt si statice! Am observat de exemplu ca dramele sunt foarte lungi. Oricat de slabe ar fi, e interzis ca o drama sa aiba sub 2 ore. E un fel de etica a filmelor, e imoral ca o drama sa aiba sub 2 ore. Lungimea dramelor in general e de 2 ore,2 ore jumate. Deja am repetat numarul 2 de 8 ori in ultimele randuri, numarul magic 2, de 9 ori acum.
       Braveheart de exemplu are 3 ore sau mai mult. As fi o mincinoasa sa spun ca nu m-am plictisit nici macar putin cand l-am vazut a7a oara, chiar daca e unul din filmele mele preferate . Un alt film care nu se mai termina a fost Batman ,ala cu Health Ledger. Cat le mai place sa se complice! Daca vreau sa ma uit la un film, unul din criteriile principale care stau la baza alegerii filmului e durata. Tot ce tine mai mult de 2 ore aman pentru alta data. Imi plac filmele care tin 90 - 100 de minute. Am gasit unul care tine 77 de minute, cred ca in seara asta ma uit la el! Cum ar trebui sa se desfsoare discutiile:
" La ce te uiti deseara?"
" La un film."
" La ce film?"
" La unu' care sa tina mai putin,mi-am descarcat eu ceva ".

       A, da, si nu-mi plac lucrurile prea lungi. Cartile prea lungi devin plictisitoare. Postarile prea lungi devin plictisitoare. Poate nu chiar plictisitoare, dar doar daca le vezi iti transmit o stare de plictis. Acestea fiind spuse, sunt sigura ca nimeni nu va citi ce am scris.