Mi-am gasit agenda de acum 7 ani,agenda in care lipeam toate articolele din ziare ce aveau legatura cu Poli ( Poli Aek atunci ).Aveam zeci de ziare ingramadite in colturile camerei,si imi amintesc cum nu lasam pe nimeni sa se atinga de ele sau sa le arunce.
Poli acum 7 ani...sezonul 2003-2004.Cel mai remarcabil moment de atunci e infrangerea cu 1-8 cu Steaua.
Dupa fiecare meci,si inainte de meci luam asa zise "interviuri" rudelor si prietenilor prin care ii intrebam la ce se asteapta de la meci sau,daca interviul e luat dupa meci,ce parere au avut despre meci.Ce optimisti si entuziasti eram...si Poli era pe locul 8,chiar 9.Undeva,in josul unei pagini,am gasit un interviu cu Florin Batranu : "Eu zic ca ne-am indeplinit obiectul si am scapat de grijile retrogradarii [..] "...Grijile retrogradarii...si eram peste 40000 de oameni la meci.Si Steaua si Dinamo erau la 20 de puncte inaintea noastra,batandu-se pentru locul 1.
Si acum,an de an jucam in cupele europene,si suntem din ce in ce mai putini la stadion.Suntem continuu nemultumiti.Am uitat de vremurile in care veneam la stadion doar pentru a le arata "miticilor" cat de uniti suntem.Am uitat cum stateam cu ochii atintiti la televizor asteptand sa spuna ceva si despre echipa noastra - si spuneau,la sfarsit,intre stirile din lumea patinajului artistic.Ce mandri eram ca s-a vorbit de noi;acum,nu exista stire fara Poli si nici scandal lipsit de noi.
Primul meci la care am fost a fost meciul cu Petrolul,din 2002 - primul meci cu nocturne.Aveam 9 ani,si,tiunta de manuta,impreuna cu unchiul meu,am intrat pentru prima data in contact cu ceea ce se numeste fenomen sportiv,am vazut pentru prima data ce inseamna o galerie si am ramas uimita.Mi se parea ceva ireal tot ce se intampla acolo - toate urletele,toate strigatele disperate catre jucatori,fiecare bucurie la o pasa reusita si la gol.Si toate astea erau provocate de aia 11 pitici care jucau pe teren,si ca niste dumnezei,se jucau cu sentimentele celor ce-i inconjurau.Si Olimpul era stadion.
Astazi,nu stiu ce senzatie mai traiesc copiii mici cand intra pe un stadion - probabil nu e o noutate,exista FIFA defapt,de ce se mai vii la meciuri.
Din momentul acela,Poli,am pornit la un drum impreuna,plin de suisuri si coborasuri,plin de bucurie si tristete;si daca atunci am putut face fata la toate,acum de ce nu mai putem?Acum de ce,la fiecare infrangere,la fiecare pas gresit suntem nemultumiti si incepem prin a goli stadioanul?Am uitat asa de repede?
Si,muzica:
