Dar daca mori cu dreptatea in mana,nu tot moarte se cheama?
Cica daca vrei sa scri ceva trebuie sa iti faci un plan inainte. Poate de aia nu reusesc eu niciodata sa scriu nimic din ce imi propun. Si Camil Petrescu ne incuraja sa scriem ce simtitm, si sa nu editam nimic la o a2a citire. Sunt curioasa daca el a respectat treaba asta. Chiar acum ar trebui sa schimb titlul de exemplu.
Tot timpul mi-am dorit sa scriu, sa fiu capabila sa astern pe hartie toata explozia de idei care se desfasoara in capul meu. Problema cu explozia de idei e, ca la orice alta explozie, ca e insotita de haos.
Am vazut
Melancholia astazi, si am vrut sa scriu ceva pe tema asta, dar nu m-a lasat cu niciun sentiment revelator, astfel ca ma limitez la a spune ca a fost interesant. Am printat un comentariu de pe cinemagia de-al lui Mihnea Columbeanu pe care sa-l citesc, sa par si eu mai intelectuala, sa mai invat un cuvant nou, doua. Am invatat de exemplu diferenta dintre soft - SF si hard - SF. Defapt am invatat ca exista mai multe tipuri de Sf in primul rand. Soft SF-ul e acela centrat pe individualitatea si complexitatea unui personaj si nu pe exterior, iar toata chestia asta SF apare doar pentru a contura tema aleasa. Un soft Sf e
Melancholia de exemplu, unde nu coliziunea celor doua planete e in centru, ci starile prin care trec cele doua surori si mai ales relatia dintre ele. Hard - SF-urile, spre deosebire de soft sf-uri,care sunt mai mult statice, sunt mai dinamice si prezinta actiunea propriu- zisa, ca 2012 de exemplu,care a fost o porcarie, dar asta nu conteaza. La
Melancholia e interesanta atitudinea celor doua in fata mortii: daca Claire, cea "normala" este terifiata si nu stie cum sa reactioneze, Justine, cea neintegrata din punct de vedere social, este calma si asteapta linistita sfarsitul. Dar in postul asta nu vreau sa vorbesc despre
Melancholia. Imaginile au fost foarte frumoase, totusi.
Cand nu stiu ce nota sa dau unui film, pentru ca eu am cont pe toate siteurile astea cinefile, ma uit pe Rotten Tomatoes. Si atunci incep sa am mustrari de constiinta. Ma gandesc ca nu mi-a placut atat de mult incat sa-i dau 7, dar nici asa de putin incat sa-i dau 6. Mi se pare ca exista o diferenta de la cer la pamant intre 6 si 7. Cand dau cate o nota unui film, unui comentariu sau unei carti ma simt in centrul universitului. E o senzatie faina. De aia poate meseria de profesor mi se potriveste. Spuneam de Rotten Tomatoes : iti poti da seama cu usurinta ce filme plac acolo si ce filme nu plac. Si de multe ori, filmele care plac sunt al naibii d eplictisitoare, dar sunt foarte interesante si nu poti sa le dai sub 8. Stii genul ala de filme, care te-au plictisit infiorator, dar au avut un subiect asa de interesant si de original incat ai comite o crime daca le-ai depuncta prea mult. Plus ca doar nu vrei sa-ti sara toata lumea in cap ca nu ai inteles filmul!
The Tree of Life de exemplu. Prima parte cel putin e al naibii de plictisitoare, de multe ori m-am uitat pe tavan. Am obervat unele mici denivelari, niste jocuri interesante de umbre. Si e o senzatie calumea sa te uiti la jocuri de umbre de pe pereti cu o coloana sonora asa de frumoasa!
The Tree of Life,ca si
Melancholia l-am vazut in 2 ture.
Si asa am ajuns eu la subiectul despre care vroiam eu sa scriu acum 2 zile dar pe care l-am uitat 2 ore dupa ce mi-a venit ideea. Despre
lungimea filmelor! oricat de faine ar fi unele,cand se lungesc prea mult incep sa te plictiseasca. Si mai ales daca sunt si statice! Am observat de exemplu ca dramele sunt foarte lungi. Oricat de slabe ar fi, e interzis ca o drama sa aiba sub 2 ore. E un fel de etica a filmelor, e imoral ca o drama sa aiba sub 2 ore. Lungimea dramelor in general e de 2 ore,2 ore jumate. Deja am repetat numarul 2 de 8 ori in ultimele randuri, numarul magic 2, de 9 ori acum.
Braveheart de exemplu are 3 ore sau mai mult. As fi o mincinoasa sa spun ca nu m-am plictisit nici macar putin cand l-am vazut a7a oara, chiar daca e unul din filmele mele preferate . Un alt film care nu se mai termina a fost
Batman ,ala cu Health Ledger. Cat le mai place sa se complice! Daca vreau sa ma uit la un film, unul din criteriile principale care stau la baza alegerii filmului e durata. Tot ce tine mai mult de 2 ore aman pentru alta data. Imi plac filmele care tin 90 - 100 de minute.
Am gasit unul care tine 77 de minute, cred ca in seara asta ma uit la el! Cum ar trebui sa se desfsoare discutiile:
" La ce te uiti deseara?"
" La un film."
" La ce film?"
" La unu' care sa tina mai putin,mi-am descarcat eu ceva ".
A, da, si nu-mi plac lucrurile prea lungi. Cartile prea lungi devin plictisitoare. Postarile prea lungi devin plictisitoare. Poate nu chiar plictisitoare, dar doar daca le vezi iti transmit o stare de plictis. Acestea fiind spuse, sunt sigura ca nimeni nu va citi ce am scris.
